3 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FẤȚA interj. v. fâț.

fâța av [At: GOROVEI, C. 114 / E: fâț + -a] (Pfm) Fâțâindu-se.

FÂȚ interj. Cuvânt care imită o mișcare (continuă). [Var.: fấța interj.] – Onomatopee.

FẤȚĂ, fâțe, s. f. 1. (Reg.) Nume dat speciilor de pește mic (care înoată repede). 2. (Fam.) Femeie care se fâțâie. – Din fâțâi (derivat regresiv).

FẤȚĂ, fâțe, s. f. 1. (Reg.) Nume dat speciilor de pește mic (care înoată repede). 2. (Fam.) Femeie care se fâțâie. – Din fâțâi (derivat regresiv).

fâț1 i [At: DA / E: fo] Cuvânt care sugerează o mișcare rapidă și neașteptată.

fâță sf [At: ISPIRESCU, L. 280 / V: (3) fâț, (4) fiță / Pl: ~țe / E: drr fâțâi] 1 (Înv) Ființă mică care se mișcă neîncetat. 2 (Înv) Copil mic și vioi. 3 Nume dat peștilor mici (care înoată repede). 4 (Iht) Zvârlugă (Cobitis taenia). 5 (Fam) Femeie afectată (care își mișcă accentuat șoldurile când merge).

FÂȚ interj. Cuvânt care imită o mișcare (continuă). – Onomatopee.

FÎ́ȚĂ, fîțe, s. f. (Regional) Orice pește mic (care înoată repede). Dimineața plecăm spre conac cu căruța cu pește, – baboi cît degetul, fîțe cît unghia. STANCU, D. 510. Ia și tu halăul ăla și vezi de-i putea să prinzi vro fîță de pește, ca să avem de legumă pentru azi și mîine. ISPIRESCU, L. 280.

fâță s. f. (fam.) Femeie care se fâțâie ◊ „[...] «fâță» și «pițipoancă» de asemenea mereu prezentă în comedia lui Baranga [...]” R.l. 16 VI 80 p. 2 (din (a se) fâțâi; DEX)

FÂȚ interj. pop. (se folosește, de obicei repetat, pentru a reda o mișcare bruscă sau mișcări continue alternative). ◊ ~ încolo, ~ încoace ba încolo, ba încoace; când încolo, când încoace. /Onomat.

fî́ț, fî́ța-fî́ța și fî́rța-fî́rța (inter), care arată huĭetu unuĭa care se tot duce și vine: ce tot fîța-fîța pe ușă, măĭ copiĭ? (V. fîțîĭ, hîrț).

fî́ță f., pl. e (d. fîțîĭ. V. hîță 1 și 2). Pește foarte mic, puĭ de pește: noĭ prindem fîțele cu mîna (Î. E. 240). Fam. Copil: o fîță de fată, eraĭ o fîță cînd eŭ eram flăcăŭ. V. chisoagă, foflic, frișcă, goghie, plevușcă, poșidic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fấță (reg., fam.) s. f., g.-d. art. fấței; pl. fấțe

fâță s. f., g.-d. art. fâței; pl. fâțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FÂȚĂ s. v. fufă, plevușcă, zvârlugă.

arată toate definițiile

Intrare: fâța
fâța
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: fâț / fâța
fâț interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • fâț
fâța interjecție
interjecție (I10)
  • fâța
Intrare: fâță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fâță
  • fâța
plural
  • fâțe
  • fâțele
genitiv-dativ singular
  • fâțe
  • fâței
plural
  • fâțe
  • fâțelor
vocativ singular
  • fâță
  • fâțo
plural
  • fâțelor

fâță

  • 1. regional Nume dat speciilor de pește mic (care înoată repede).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: baboi babușcă juvete diminutive: fâțișoară attach_file 2 exemple
    exemple
    • Dimineața plecăm spre conac cu căruța cu pește, – baboi cît degetul, fîțe cît unghia. STANCU, D. 510.
      surse: DLRLC
    • Ia și tu halăul ăla și vezi de-i putea să prinzi vro fîță de pește, ca să avem de legumă pentru azi și mîine. ISPIRESCU, L. 280.
      surse: DLRLC
  • 2. familiar Femeie care se fâțâie.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

fâț / fâța fâța

  • 1. Cuvânt care imită o mișcare (continuă).
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie: