8 definiții pentru fâțâială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fâțâia sf [At: PĂSCULESCU, L. P. 96 / P: ~țâ-ia~ / V: ~țăi~ / Pl: ~eli / E: fâțâi + -eală] Mișcare (încoace și încolo) fără astâmpăr sau fără rost.

FÂȚÂIÁLĂ, fâțâieli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) fâțâi; umblet fără rost, agitat, dintr-un loc intr-altul; fâțâit. [Pr.: -țâ-ia-] – Fâțâi + suf. -eală.

FÂȚÂIÁLĂ, fâțâieli, s. f. Faptul de a (se) fâțâi; umblet fără rost, agitat, dintr-un loc într-altul; fâțâit. [Pr.: -țâ-ia-] – Fâțâi + suf. -eală.

FÎȚÎIÁLĂ, fîțîieli, s. f. Faptul de a (se) fîțîi; umblet fără rost, agitat, dintr-un loc într-altul.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fâțâiálă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. fâțâiélii; pl. fâțâiéli

fâțâiálă s. f., g.-d. art. fâțâiélii; pl. fâțâiéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FÂȚÂIÁLĂ s. v. agitație, animație, colcăială, foială, foire, forfotă, forfoteală, frământare, furnicare, mișcare, mișuială, mișunare, roială, viermuială, viermuire.

fîțîia s. v. AGITAȚIE. ANIMAȚIE. COLCĂIALĂ. FOIALĂ. FOIRE. FORFOTĂ. FORFOTEALĂ. FRĂMÎNTARE. FURNICARE. MIȘCARE. MIȘUIALĂ. MIȘUNARE. ROIALĂ. VIERMUIALĂ. VIERMUIRE.

Intrare: fâțâială
fâțâială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fâțâia
  • fâțâiala
plural
  • fâțâieli
  • fâțâielile
genitiv-dativ singular
  • fâțâieli
  • fâțâielii
plural
  • fâțâieli
  • fâțâielilor
vocativ singular
plural