2 intrări

8 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fâșneț, ~eață [At: JIPESCU, O. 54 / V: (reg) fășn~ / Pl: ~i, ~e / E: fâș1 + -neț] 1 a (Asr) Mândru. 2 a (Reg; d. oi) Vioi. 3 a Neastâmpărat. 4-5 smf (Mol; fam) Copil sau persoană foarte mică. 6-7 sf, af (Fam) (Fată sau femeie) vioaie, isteață și plăcută. 8 (Reg) sf Poreclă dată unui om țanțoș.

fâșneț a. sglobiu. [Origină necunoscută].

fășneț, ~eață a vz fâșneț

fîșnéț n., pl. e, saŭ fîșneáță f., pl. ețe (imit. d. fîș-fîș, ca și foșnesc). Mold. Fam. Copil orĭ persoană prea mică: ce caută fîșnețele istea pe aicĭ? cine e fîșneața asta de om? V. flecușteț.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!fâșneț (fam.) adj. m., pl. fâșneți; f. fâșneață, pl. fâșnețe

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

fâșneț, -eață, adj. (reg.) cu capul sus, țanțoș, mândru.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

*FÎȘNEȚ adj. „descurcăreț”: Fășneață T. (Isp II2).

Intrare: Fâșneț
Fâșneț nume propriu
nume propriu (I3)
  • Fâșneț
Intrare: fâșneț
fâșneț adjectiv
adjectiv (A18)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fâșneț
  • fâșnețul
  • fâșneață
  • fâșneața
plural
  • fâșneți
  • fâșneții
  • fâșnețe
  • fâșnețele
genitiv-dativ singular
  • fâșneț
  • fâșnețului
  • fâșnețe
  • fâșneței
plural
  • fâșneți
  • fâșneților
  • fâșnețe
  • fâșnețelor
vocativ singular
plural
fășneț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vâjneață
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.