12 definiții pentru fâșâitură fâșietură fâșiitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FÂȘÂITÚRĂ, fâșâituri, s. f. Fâșâit. [Pr.: -șâ-i-.Var.: fâșiitúră s. f.] – Fâșâi + suf. -tură.

FÂȘÂITÚRĂ, fâșâituri, s. f. Fâșâit. [Pr.: -șâ-i-.Var.: fâșiitúră s. f.] – Fâșâi + suf. -tură.

fâșâitu sf [At: CARAGIALE, S. 138 / V: fășăi~, ~șii~, ~șiet~ / Pl: ~ri / E: fâșâi + -itură] 1-2 Fâșâit (1-2).

FÂȘIITÚRĂ s. f. v. fâșâitură.

FÂȘIITÚRĂ s. f. v. fâșâitură.

fâșietu sf vz fâșâitură

fâșiitu sf vz fâșâitură

FÎȘIETÚRĂ s. f. v. fîșîitură.

FÎȘIITÚRĂ s. f. v. fîșîitură.

FÎȘÎITÚRĂ, fîșîituri, s. f. Fîșîit. Prin iarbă... se auzeau fîșîituri ușoare. SANDU-ALDEA, U. P. 192. – Variante: fîșietúră (DUNĂREANU, CH. 238), fîșiitúră (CARAGIALE, S. 138, ISPIRESCU, U. 113) s. f.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fâșâitúră (-șâ-i-) s. f., g.-d. art. fâșâitúrii; pl. fâșâitúri

fâșâitúră s. f. (sil. -șâ-i-), g.-d. art. fâșâitúrii; pl. fâșâitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FÎȘÎITU s. fîșîială, fîșîire, fîșîit, foșnet, foșnire, foșnit, foșnitură. (~ ziarului.)

Intrare: fâșâitură
fâșâitură substantiv feminin
  • silabație: fâ-șâ-i- info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fâșâitu
  • fâșâitura
plural
  • fâșâituri
  • fâșâiturile
genitiv-dativ singular
  • fâșâituri
  • fâșâiturii
plural
  • fâșâituri
  • fâșâiturilor
vocativ singular
plural
fâșietură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fâșietu
  • fâșietura
plural
  • fâșieturi
  • fâșieturile
genitiv-dativ singular
  • fâșieturi
  • fâșieturii
plural
  • fâșieturi
  • fâșieturilor
vocativ singular
plural
fâșiitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fâșiitu
  • fâșiitura
plural
  • fâșiituri
  • fâșiiturile
genitiv-dativ singular
  • fâșiituri
  • fâșiiturii
plural
  • fâșiituri
  • fâșiiturilor
vocativ singular
plural

fâșâitură fâșietură fâșiitură

etimologie:

  • Fâșâi + sufix -tură.
    surse: DEX '98 DEX '09