11 definiții pentru fâșâială fâșăială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FÂȘÂIÁLĂ, fâșâieli, s. f. Fâșâire; fâșâit. [Pr.: -șâ-ia-.Var.: fâșăiálă s. f.] – Fâșâi + suf. -eală.

FÂȘÂIÁLĂ, fâșâieli, s. f. Fâșâire; fâșâit. [Pr.: -șâ-ia-.Var.: fâșăiálă s. f.] – Fâșâi + suf. -eală.

fâșâia sf [At: POLIZU / V: ~șăi~ / Pl: ~eli / E: fâșâi + -eală] 1-2 Fâșâit (1-2).

FÂȘĂIÁLĂ s. f. v. fâșâială.

FÂȘĂIÁLĂ s. f. v. fâșâială.

fâșăia sf vz fâșâială

FÎȘĂIÁLĂ s. f. v. fîșîială.

FÎȘÎIÁLĂ, fîșîieli, s. f. Fîșîire. (Atestat în forma fîșăială) Era ceva nespus de duios în fîșăiala frunzelor de plop de curînd căzute. SLAVICI, O. II 54. – Variantă: fîșăiálă s. f.

fîșîĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a fîșîi.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fâșâiálă s. f., g.-d. art. fâșâiélii; pl. fâșâiéli

fâșâiálă s. f., g.-d. art. fâșâiélii; pl. fâșâiéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FÂȘÂIÁLĂ s. v. fâșâit.

FÎȘÎIA s. fîșîire, fîșîit, fîșîitură, foșnet, foșnire, foșnit, foșnitură. (~ ziarului.)

Intrare: fâșâială
fâșâială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fâșâia
  • fâșâiala
plural
  • fâșâieli
  • fâșâielile
genitiv-dativ singular
  • fâșâieli
  • fâșâielii
plural
  • fâșâieli
  • fâșâielilor
vocativ singular
plural
fâșăială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fâșăia
  • fâșăiala
plural
  • fâșăieli
  • fâșăielile
genitiv-dativ singular
  • fâșăieli
  • fâșăielii
plural
  • fâșăieli
  • fâșăielilor
vocativ singular
plural

fâșâială fâșăială

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Era ceva nespus de duios în fîșăiala frunzelor de plop de curînd căzute. SLAVICI, O. II 54.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Fâșâi + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09