*eŭfónic, -ă adj. (d. eŭfonie). Gram. Care produce eŭfonie, care sună frumos: Valeria e un nume eŭfonic, pe cînd Vlada orĭ Neacșa nu. De aceĭa poporu zice despre o fată urîtă și cu nume urît: „După ce e slută, o maĭ cheamă și Vlada”. – Literă eŭfonică, literă pusă între doŭă vocale ca să evite hiatu, ca: florile dalbe îld. florile albe. Adv. În mod eŭfonic.