6 definiții pentru exultant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

exultant, ~ă a [At: LM / S și: (înv) exsu~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr exultant, cf lat exultans, -tis] (D. oameni și manifestările lor) 1 Care exultă. 2 Care rezultă dintr-o stare de bucurie nestăpânită. 3 Care este specific exultanței.

EXULTÁNT, -Ă, exultanți, -te, adj. Care exultă, foarte vesel. [Pr.: eg-zul-] – Din fr. exultant.

EXULTÁNT, -Ă, exultanți, -te, adj. Care exultă, foarte vesel. [Pr.: eg-zul-] – Din fr. exultant.

EXULTÁNT, -Ă adj. Care exultă, foarte vesel. [Cf. fr. exultant].

EXULTÁNT, -Ă adj. care exultă. (< fr. exultant)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

exultánt [x pron. gz] adj. m., pl. exultánți; f. exultántă, pl. exultánte

exultánt adj. m. [x pron. gz], pl. exultánți; f. sg. exultántă, pl. exultánte

Intrare: exultant
exultant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exultant
  • exultantul
  • exultantu‑
  • exultantă
  • exultanta
plural
  • exultanți
  • exultanții
  • exultante
  • exultantele
genitiv-dativ singular
  • exultant
  • exultantului
  • exultante
  • exultantei
plural
  • exultanți
  • exultanților
  • exultante
  • exultantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)