4 definiții pentru extrospecție


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXTROSPÉCȚIE, extrospecții, s. f. (Psih.) Observare a fenomenelor din afara eului, a trăirilor psihice ale altuia. – Din fr., engl. extrospection.

EXTROSPÉCȚIE, extrospecții, s. f. (Psih.) Observare a fenomenelor din afara eului, a trăirilor psihice ale altuia. – Din fr., engl. extrospection.

extrospecție sf [At: DEX / Pl: ~ii / E: fr extrospection] (Psh) Observare a fenomenelor din afara eului.

EXTROSPÉCȚIE s. f. observare a trăirilor psihice ale altora. ◊ metodă psihologică bazată pe observarea obiectivă a fenomenelor lumii exterioare. (< fr., engl. extrospection)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

extrospécție s. f., art. extrospécția, g.-d. art. extrospécției

Intrare: extrospecție
extrospecție substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • extrospecție
  • extrospecția
plural
  • extrospecții
  • extrospecțiile
genitiv-dativ singular
  • extrospecții
  • extrospecției
plural
  • extrospecții
  • extrospecțiilor
vocativ singular
plural

extrospecție

  • 1. psihologie Observare a fenomenelor din afara eului, a trăirilor psihice ale altuia.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • 1.1. Metodă psihologică bazată pe observarea obiectivă a fenomenelor lumii exterioare.
      surse: MDN '00

etimologie: