2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

extremist, ~ă [At: SCRIBAN, D / Pl: ~iști, ~e / E: fr extrémiste] 1-2 smf, a (Persoană) care susține, proferează idei extreme (23). 3-4 smf, a (Adept) al extremismului. 5 a (D. idei, concepții, atitudini etc.) Care aparține extremismului. 6 a (D. idei, concepții, atitudini etc.) Specific extremismului. 7 a (D. idei, concepții, atitudini etc.) Care provine de la extremism. 8 a (D. idei, concepții, atitudini etc.) Care se referă la extremism.

EXTREMÍST, -Ă, extremiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de extremism, care depășește limitele normale, moderate; privitor la teoriile, ideile, opiniile, metodele, măsurile etc. împinse la extrem. 2. S. m. și f. Adept al extremismului. – Din fr. extrémiste.

EXTREMÍST, -Ă, extremiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de extremism, care depășește limitele normale, moderate; privitor la teoriile, ideile, opiniile, metodele, măsurile etc. împinse la extrem. 2. S. m. și f. Adept al extremismului. – Din fr. extrémiste.

EXTREMÍST, -Ă, extremiști, -ste, adj. (Despre oameni, fapte, idei sau concepții) Care ține de extremism, care depășește limitele normale, moderate. ♦ (Substantivat) Persoană care profesează idei extreme; partizan al extremismului.

EXTREMÍST, -Ă, extremiști, -ste, adj. (Despre oameni, fapte, idei sau concepții) Care ține de extremism, care depășește limitele normale, moderate. ♦ (Substantivat) Persoană care profesează idei extreme; partizan al extremismului.

EXTREMÍST, -Ă adj. Care depășește limitele normale, moderate. // s.m. și f. Partizan, susținător al ideilor sau al doctrinelor extremiste. [< fr. extrémiste].

EXTREMÍST, -Ă I. adj. care depășește limitele normale, moderate. II. adj., s. m. f. (adept) al extremismului. (< fr. extrémiste)

EXTREMÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Adept al extremismului. /<fr. extrémiste

EXTREMÍST1 ~stă (~ști, ~ste) Care depășește limitele normale, moderate. /<fr. extrémiste

*extremíst, -ă s. și adj. Care are ideĭ extreme, înaintate, revoluționare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

extremíst adj. m., s. m., pl. extremíști; adj. f., s. f. extremístă, pl. extremíste

extremíst adj. m., s. m., pl. extremíști; f. sg. extremístă, pl. extremíste

extremístă s. f., g.-d. art. extremístei, pl. extremíste

Intrare: extremist (adj.)
extremist adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • extremist
  • extremistul
  • extremistu‑
  • extremistă
  • extremista
plural
  • extremiști
  • extremiștii
  • extremiste
  • extremistele
genitiv-dativ singular
  • extremist
  • extremistului
  • extremiste
  • extremistei
plural
  • extremiști
  • extremiștilor
  • extremiste
  • extremistelor
vocativ singular
plural
Intrare: extremist (s.m.)
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • extremist
  • extremistul
  • extremistu‑
plural
  • extremiști
  • extremiștii
genitiv-dativ singular
  • extremist
  • extremistului
plural
  • extremiști
  • extremiștilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)