11 definiții pentru extremism
din care- explicative (8)
- ortografice (3)
Explicative DEX
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EXTREMISM s. n. Atitudine, a unor curente, mișcări, persoane politice care, pe baza unor opinii, idei, păreri exagerate, unilaterale, extreme, urmăresc prin măsuri violente sau radicale să impună programul lor. – Din fr. extrémisme.
extremism sn [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~e / E: fr extrémisme] Atitudine (politică) caracterizată prin idei, atitudini exagerate, lipsite de moderație.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EXTREMISM s. n. Atitudine, doctrină a unor curente politice care, pe baza unor opinii, idei, păreri exagerate, unilaterale, extreme, urmăresc prin măsuri violente sau radicale să impună programul lor. – Din fr. extrémisme.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
EXTREMISM s. n. Atitudine (mai ales politică) caracterizată prin idei, păreri exagerate, unilaterale.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EXTREMISM s.n. Atitudine (politică) caracterizată prin idei, păreri exagerate, unilaterale. [< fr. extrémisme].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EXTREMISM s. n. atitudine caracterizată prin idei, păreri exagerate, unilaterale, rigide, bazată pe ură și intoleranță. (< fr. extrémisme)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
EXTREMISM n. Atitudine (politică) caracterizată prin idei, păreri exagerate, unilaterale, bazată pe ură și intoleranță. /<fr. extrémisme
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*extremízm n. Caracteru de a fi extremist.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!extremism s. n., pl. extremisme
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
extremism s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
extremism s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
extremismsubstantiv neutru
- 1. Atitudine, a unor curente, mișcări, persoane politice care, pe baza unor opinii, idei, păreri exagerate, unilaterale, extreme, urmăresc prin măsuri violente sau radicale să impună programul lor. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:
- extrémisme DEX '09 DEX '98 DN