10 definiții pentru extraversiune extroversiune

EXTRAVERSIÚNE, extraversiuni, s. f. Înclinație psihologică specială către lucrurile exterioare, din afara eului propriu și adaptarea la ambianța socială. [Pr.: -si-u-. Var.: extroversiúne s. f.] – Din fr. extraversion.

!extraversiúne/extroversiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. extraversiúnii/extroversiúnii; pl. extraversiúni/extroversiúni

extraversiúne s. f., pl. extraversiúni

EXTRAVERSIÚNE s.f. 1. Înclinație psihologică deosebită către lucrurile din afara eului propriu, către ambianța fizică socială. ♦ Îndreptare a libidoului în afara propriei persoane. 2. Întoarcere pe dos a unui organ cavitar. [Var. extroversie, extroversiune s.f. / < fr. extraversion].

EXTRAVERSIÚNE s. f. 1. înclinație psihologică deosebită către lucrurile din afara eului propriu, către ambianța socială. ◊ orientare a libidoului în afara propriei persoane. 2. revărsare în afară a unui organ cavitar. (< fr. extraversion)

EXTROVERSIÚNE s. f. v. extraversiune.

extroversiúne v. extraversiúne

extroversiúne s. f. → versiune

EXTROVERSIÚNE s.f. v. extraversiune.

EXTROVERSIÚNE s. f. exstrofie. (< fr. extroversion)

Intrare: extraversiune
extraversiune substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular extraversiune extraversiunea
plural extraversiuni extraversiunile
genitiv-dativ singular extraversiuni extraversiunii
plural extraversiuni extraversiunilor
vocativ singular
plural
extroversiune substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular extroversiune extroversiunea
plural extroversiuni extroversiunile
genitiv-dativ singular extroversiuni extroversiunii
plural extroversiuni extroversiunilor
vocativ singular
plural