10 definiții pentru extraversiune extroversiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXTRAVERSIÚNE, extraversiuni, s. f. Înclinație psihologică specială către lucrurile exterioare, din afara eului propriu și adaptarea la ambianța socială. [Pr.: -si-u-. Var.: extroversiúne s. f.] – Din fr. extraversion.

EXTRAVERSIÚNE s.f. 1. Înclinație psihologică deosebită către lucrurile din afara eului propriu, către ambianța fizică socială. ♦ Îndreptare a libidoului în afara propriei persoane. 2. Întoarcere pe dos a unui organ cavitar. [Var. extroversie, extroversiune s.f. / < fr. extraversion].

EXTRAVERSIÚNE s. f. 1. înclinație psihologică deosebită către lucrurile din afara eului propriu, către ambianța socială. ◊ orientare a libidoului în afara propriei persoane. 2. revărsare în afară a unui organ cavitar. (< fr. extraversion)

EXTROVERSIÚNE s. f. v. extraversiune.

EXTROVERSIÚNE s.f. v. extraversiune.

EXTROVERSIÚNE s. f. exstrofie. (< fr. extroversion)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!extraversiúne/extroversiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. extraversiúnii/extroversiúnii; pl. extraversiúni/extroversiúni

extraversiúne s. f., pl. extraversiúni

extroversiúne v. extraversiúne

extroversiúne s. f. → versiune

Intrare: extraversiune
extraversiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • extraversiune
  • extraversiunea
plural
  • extraversiuni
  • extraversiunile
genitiv-dativ singular
  • extraversiuni
  • extraversiunii
plural
  • extraversiuni
  • extraversiunilor
vocativ singular
plural
extroversiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • extroversiune
  • extroversiunea
plural
  • extroversiuni
  • extroversiunile
genitiv-dativ singular
  • extroversiuni
  • extroversiunii
plural
  • extroversiuni
  • extroversiunilor
vocativ singular
plural