2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

extrapolare sf [At: DEX / Pl: ~lări / E: extrapola] 1 (Mat) Metodă de determinare aproximativă a unei funcții continue pentru valori situate în afara unui interval de valori cunoscute Si: extrapolație (1). 2 (Flz) Extindere ipotetică a unei noțiuni, legi, teorii etc. de la un domeniu la altul Si: extrapolație (2). 3 (Flz) Trecere de la o idee la alta, mai complexă, cu o sferă mai largă etc. Si: extrapolație (3).

EXTRAPOLÁRE, extrapolări, s. f. 1. (Mat.) Metodă de determinare aproximativă a unei funcții continue pentru valori situate în afara unui interval de valori cunoscute; extrapolație. 2. (Fil.) Extindere ipotetică a unei noțiuni, legi, teorii etc. de la un domeniu la altul; trecere de la o idee la alta, mai complexă, cu o sferă mai largă etc. – V. extrapola.

EXTRAPOLÁRE, extrapolări, s. f. 1. (Mat.) Metodă de determinare aproximativă a unei funcții continue pentru valori situate în afara unui interval de valori cunoscute; extrapolație. 2. (Fil.) Extindere ipotetică a unei noțiuni, legi, teorii etc. de la un domeniu la altul; trecere de la o idee la alta, mai complexă, cu o sferă mai largă etc. – V. extrapola.

EXTRAPOLÁRE s.f. 1. Extindere ipotetică, pe baza unui raționament prin analogie, a unei noțiuni de la un domeniu la altul; trecere de la o idee la alta mai complexă, cu o sferă mai largă etc.; generalizare. 2. (Mat.) Operația de determinare a unei serii de valori ale unei funcții pentru valori situate în afara unui interval de valori cunoscute; extrapolație. [< extrapola].

EXTRAPOLÁRE s. f. 1. extindere ipotetică, pe baza unui raționament prin analogie, a unei noțiuni de la un domeniu la altul; trecere de la o idee la alta mai complexă, cu o sferă mai largă etc.; generalizare. 2. (mat.) determinare aproximativă a valorilor unei funcții continue în puncte situate în afara unui interval de valori cunoscute; extrapolație. (< extrapola)

EXTRAPOLÁRE ~ări f. 1) Extindere ipotetică a unei noțiuni, legi sau teorii de la un domeniu la altul. 2) mat. Determinare a valorii unei funcții pentru valori situate în afara universului de valori cunoscute. /v. a extrapola

extrapola vt [At: DEX / Pzi: ~lez / E: fr extrapoler] 1-3 A face o extrapolare (1-3).

EXTRAPOLÁ, extrapolez, vb. I. Tranz. A face o extrapolare. – Din fr. extrapoler.

EXTRAPOLÁ, extrapolez, vb. I. Tranz. A face o extrapolare. – Din fr. extrapoler.

EXTRAPOLÁ vb. I. tr. A aplica procedeul extrapolării; a face o extrapolare. [< fr. extrapoler].

EXTRAPOLÁ vb. tr. a aplica procedeul extrapolării; a face o extrapolare. (< fr. extrapoler)

A EXTRAPOLÁ ~éz tranz. (teorii, lucruri cunoscute) A aplica prin analogie la un alt domeniu pentru a face anumite deducții. /<fr. extrapoler


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

extrapoláre s. f., g.-d. art. extrapolắrii; pl. extrapolắri

extrapoláre s. f., g.-d. art. extrapolării; pl. extrapolări

extrapolá (a ~) vb., ind. prez. 3 extrapoleáză

extrapolá vb., ind. prez. 1 sg. extrapoléz, 3 sg. și pl. extrapoleáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EXTRAPOLÁRE s. (FILOZ., MAT.) extrapolație.

EXTRAPOLARE s. (FILOZ., MAT.) extrapolație.

Intrare: extrapolare
extrapolare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • extrapolare
  • extrapolarea
plural
  • extrapolări
  • extrapolările
genitiv-dativ singular
  • extrapolări
  • extrapolării
plural
  • extrapolări
  • extrapolărilor
vocativ singular
plural
Intrare: extrapola
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • extrapola
  • extrapolare
  • extrapolat
  • extrapolatu‑
  • extrapolând
  • extrapolându‑
singular plural
  • extrapolea
  • extrapolați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • extrapolez
(să)
  • extrapolez
  • extrapolam
  • extrapolai
  • extrapolasem
a II-a (tu)
  • extrapolezi
(să)
  • extrapolezi
  • extrapolai
  • extrapolași
  • extrapolaseși
a III-a (el, ea)
  • extrapolea
(să)
  • extrapoleze
  • extrapola
  • extrapolă
  • extrapolase
plural I (noi)
  • extrapolăm
(să)
  • extrapolăm
  • extrapolam
  • extrapolarăm
  • extrapolaserăm
  • extrapolasem
a II-a (voi)
  • extrapolați
(să)
  • extrapolați
  • extrapolați
  • extrapolarăți
  • extrapolaserăți
  • extrapolaseți
a III-a (ei, ele)
  • extrapolea
(să)
  • extrapoleze
  • extrapolau
  • extrapola
  • extrapolaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)