6 definiții pentru extraneitate

EXTRANEITÁTE s. f. 1. Caracter străin al unui element cuprins într-un raport juridic, necesitând aplicarea unei legi nenaționale. 2. Situația juridică a unei persoane care se află într-o țară străină. [Pr.: -ne-i-] – Din fr. extranéité.

EXTRANEITÁTE s. f. 1. Caracter străin al unui element cuprins într-un raport juridic, necesitând aplicarea unei legi nenaționale. 2. Situația juridică a unei persoane care se află într-o țară străină. [Pr.: -ne-i-] – Din fr. extranéité.

extraneitáte (-ne-i-) s. f., g.-d. art. extraneitắții

extraneitáte s. f. (sil. -ne-i-), g.-d. art. extraneității

EXTRANEITÁTE s.f. (Liv.) 1. Caracter străin al unui element cuprins într-un raport juridic, necesitând aplicarea unei alte legi. 2. Situația juridică a cuiva care se află într-o țară străină. [Pron. -ne-i-. / cf. fr. extranéité].

EXTRANEITÁTE s. f. 1. caracter străin al unui element cuprins într-un raport juridic, necesitând aplicarea unei alte legi. 2. situație juridică a cuiva care se află într-o țară străină. (< fr. extranéité)

Intrare: extraneitate
extraneitate substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular extraneitate extraneitatea
plural
genitiv-dativ singular extraneități extraneității
plural
vocativ singular
plural