5 definiții pentru extracurent


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXTRACURÉNT s. n. (Fiz.) Curent electric datorat autoinducției. – Din fr. extra-courant.

EXTRACURÉNT s. n. (Fiz.) Curent electric datorat autoinducției. – Din fr. extra-courant.

extracurent sm [At: DEX / Pl: ~nți / E: fr extra-courrant] (Fiz) Curent electric datorat autoinducției.

EXTRACURÉNT s.m. Curent care se produce în aer în momentul când se deschide un circuit străbătut de un curent electric datorită autoinducției și care se manifestă printr-un arc. [Cf. fr. extra-courant].

EXTRACURÉNT s. m. (electr.) curent de regim tranzitoriu prin autoinducție, care se suprapune curentului principal. (< fr. extra-courant)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

extracurént s. m., pl. extracurénți

Intrare: extracurent
extracurent substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • extracurent
  • extracurentul
  • extracurentu‑
plural
  • extracurenți
  • extracurenții
genitiv-dativ singular
  • extracurent
  • extracurentului
plural
  • extracurenți
  • extracurenților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

extracurent

  • 1. fizică Curent electric datorat autoinducției.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: