6 definiții pentru extinctiv


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

extinctiv, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr extinctif] Care duce la înlăturarea efectelor unui act juridic.

EXTINCTÍV, -Ă, extinctivi, -e, adj. Care duce la înlăturarea efectelor unui act juridic. – Din fr. extinctif.

EXTINCTÍV, -Ă, extinctivi, -e, adj. Care duce la înlăturarea efectelor unui act juridic. – Din fr. extinctif.

EXTINCTÍV, -Ă adj. (Jur.) Care duce la stingerea efectelor unui act juridic. [< fr. extinctif].

EXTINCTÍV, -Ă adj. care duce la stingerea efectelor unui act juridic. (< fr. extinctif)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

extinctív (-tinc-tiv) adj. m., pl. extinctívi; f. extinctívă, pl. extinctíve

extinctív adj. m. (sil. -tinc-), pl. extinctívi; f. sg. extinctívă, pl. extinctíve

Intrare: extinctiv
extinctiv adjectiv
  • silabație: -tinc-
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • extinctiv
  • extinctivul
  • extinctivu‑
  • extincti
  • extinctiva
plural
  • extinctivi
  • extinctivii
  • extinctive
  • extinctivele
genitiv-dativ singular
  • extinctiv
  • extinctivului
  • extinctive
  • extinctivei
plural
  • extinctivi
  • extinctivilor
  • extinctive
  • extinctivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)