6 definiții pentru extemporaneu

extemporaneu, ~ee a [At: DEX / Pl: ~ei, ~ee / E: fr extemporané, lat extemporaneus] (Liv) 1 Care se produce imediat, pe loc. 2 (Med; d. medicamente) Care este preparat sau administrat fără întârziere.

EXTEMPORANÉU, -ÉE, extemporanei, -ee, adj. (Livr.) 1. Care se produce imediat, pe loc. 2. (Med.; despre medicamente) Care este preparat sau administrat fără întârziere. – Din lat. extemporaneus, fr. extemporané.

EXTEMPORANÉU, -ÉE, extemporanei, -ee, adj. (Livr.) 1. Care se produce imediat, pe loc. 2. (Med.; despre medicamente) Care este preparat sau administrat fără întârziere. – Din lat. extemporaneus, fr. extemporané.

extemporanéu adj. m., f. extemporanée; pl. m. și f. extemporanéi

EXTEMPORANÉU, -ÉE adj. 1. (Liv.) Care nu depinde de timp; improvizat și imediat. 2. (Farm.; despre medicamente) Preparat sau administrat fără amânare. [< lat. extemporaneus, cf. it. estemporaneo, fr. extemporané].

EXTEMPORANÉU, -EÉ adj. 1. care nu depinde de timp; imprevizibil. 2. (despre medicamente) preparat sau administrat fără amânare. (< lat. extemporaneus, fr. extemporané)

Intrare: extemporaneu
extemporaneu adjectiv
adjectiv (A103)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • extemporaneu
  • extemporaneul
  • extemporaneu‑
  • extemporanee
  • extemporaneea
plural
  • extemporanei
  • extemporaneii
  • extemporanee
  • extemporaneele
genitiv-dativ singular
  • extemporaneu
  • extemporaneului
  • extemporanee
  • extemporaneei
plural
  • extemporanei
  • extemporaneilor
  • extemporanee
  • extemporaneelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)