6 definiții pentru extemporaneu

extemporaneu, ~ee a [At: DEX / Pl: ~ei, ~ee / E: fr extemporané, lat extemporaneus] (Liv) 1 Care se produce imediat, pe loc. 2 (Med; d. medicamente) Care este preparat sau administrat fară întârziere.

EXTEMPORANÉU, -ÉE, extemporanei, -ee, adj. (Livr.) 1. Care se produce imediat, pe loc. 2. (Med.; despre medicamente) Care este preparat sau administrat fără întârziere. – Din lat. extemporaneus, fr. extemporané.

EXTEMPORANÉU, -ÉE, extemporanei, -ee, adj. (Livr.) 1. Care se produce imediat, pe loc. 2. (Med.; despre medicamente) Care este preparat sau administrat fără întârziere. – Din lat. extemporaneus, fr. extemporané.

extemporanéu adj. m., f. extemporanée; pl. m. și f. extemporanéi

EXTEMPORANÉU, -ÉE adj. 1. (Liv.) Care nu depinde de timp; improvizat și imediat. 2. (Farm.; despre medicamente) Preparat sau administrat fără amânare. [< lat. extemporaneus, cf. it. estemporaneo, fr. extemporané].

EXTEMPORANÉU, -EÉ adj. 1. care nu depinde de timp; imprevizibil. 2. (despre medicamente) preparat sau administrat fără amânare. (< lat. extemporaneus, fr. extemporané)

Intrare: extemporaneu
extemporaneu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular extemporaneu extemporaneul extemporanee extemporaneea
plural extemporanei extemporaneii extemporanee extemporaneele
genitiv-dativ singular extemporaneu extemporaneului extemporanee extemporaneei
plural extemporanei extemporaneilor extemporanee extemporaneelor
vocativ singular
plural