3 definiții pentru extant
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EXTANT, -Ă adj. (Jur.) Care există în natură. [< lat. extans, fr. extant].
EXTANT, -Ă adj. (jur.) care există în natură. (< fr. extant, lat. extans)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
extant adj. m., pl. extanți; f. sg. extantă, pl. extante
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: extant
extant adjectiv
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
extant, extantăadjectiv
- 1. Care există în natură. DN
etimologie:
- extans DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.