2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

expurgare sf [At: DEX / Pl: ~gări / E: expurga] Eliminare dintr-o carte a unor pasaje incompatibile cu morala sau ideile politice ale vremii Si: expurgat1, expurgație, cenzurare.

EXPURGÁRE, expurgări, s. f. Acțiunea de a expurga și rezultatul ei; expurgație. – V. expurga.

EXPURGÁRE, expurgări, s. f. Acțiunea de a expurga și rezultatul ei; expurgație. – V. expurga.

EXPURGÁRE s.f. Acțiunea de a expurga; expurgație. [< expurga].

expurga vt [At: LM / Pzi: expurg / E: fr expurger, lat expurgare] (C. i. pasaje care sunt sau par incompatibile cu anumite principii morale, idei politice etc.) A elimina dintr-o carte Si: a curăța, a cenzura.

EXPURGÁ, expúrg, vb. I. Tranz. A elimina dintr-o carte pasajele care sunt sau par a fi incompatibile cu anumite principii morale. – Din fr. expurger, lat. expurgare.

EXPURGÁ, expúrg, vb. I. Tranz. A elimina dintr-o carte pasajele care sunt sau par a fi incompatibile cu anumite principii morale. – Din fr. expurger, lat. expurgare.

EXPURGÁ vb. I. tr. A elimina dintr-o carte pasajele incompatibile cu anumite principii morale sau idei politice; a curăța. [< fr. expurger, cf. lat. expurgare].

EXPURGÁ vb. tr. a elimina dintr-o carte pasaje incompatibile cu anumite principii morale sau idei politice. (< fr. expurger, lat. expurgare)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

expurgáre s. f., g.-d. art. expurgắrii; pl. expurgắri

expurgáre s. f. → purgare

!expurgá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 sg. expúrgă

expurgá vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. expúrg

Intrare: expurgare
expurgare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • expurgare
  • expurgarea
plural
  • expurgări
  • expurgările
genitiv-dativ singular
  • expurgări
  • expurgării
plural
  • expurgări
  • expurgărilor
vocativ singular
plural
Intrare: expurga
verb (VT13)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • expurga
  • expurgare
  • expurgat
  • expurgatu‑
  • expurgând
  • expurgându‑
singular plural
  • expurgă
  • expurgați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • expurg
(să)
  • expurg
  • expurgam
  • expurgai
  • expurgasem
a II-a (tu)
  • expurgi
(să)
  • expurgi
  • expurgai
  • expurgași
  • expurgaseși
a III-a (el, ea)
  • expurgă
(să)
  • expurge
  • expurga
  • expurgă
  • expurgase
plural I (noi)
  • expurgăm
(să)
  • expurgăm
  • expurgam
  • expurgarăm
  • expurgaserăm
  • expurgasem
a II-a (voi)
  • expurgați
(să)
  • expurgați
  • expurgați
  • expurgarăți
  • expurgaserăți
  • expurgaseți
a III-a (ei, ele)
  • expurgă
(să)
  • expurge
  • expurgau
  • expurga
  • expurgaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)