9 definiții pentru expropriatoare

expropriatoáre (-pro-pri-a-) s. f., g.-d. art. expropriatoárei; pl. expropriatoáre

expropriatoáre s. f. (sil. -pri-a-), g.-d. art. expropriatoárei; pl. expropriatoáre

EXPROPRIATÓR, -OÁRE, expropriatori, -oare, s. m. și f. Persoană care expropriază (2). [Pr.: -pri-a-] – Din fr. expropriateur.

EXPROPRIATÓR, -OÁRE, expropriatori, -oare, s. m. și f. Persoană care expropriază (2). [Pr.: -pri-a-] – Din fr. expropriateur.

EXPROPRIATÓR, expropriatori, s. m. Persoană care expropriază, care își însușește, cu forța bunurile celor ce muncesc. V. exploatator. Centralizarea mijloacelor de producție și socializarea muncii ajung la un punct în care ele devin incompatibile cu învelișul lor capitalist. Acesta e sfărîmat. Ceasul din urmă al proprietății private capitaliste a sunat. Expropriatorii sînt expropriați. MARX, C. I 674. Îmbinarea teoriei cu practica, contopirea lor într-o singură activitate politică care să tindă la exproprierea expropriatorilor, iată o altă sarcină dată de Lenin marxiștilor ruși. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 160, 12/6. – Pronunțat: -pri-a-.

expropriatór (-pro-pri-a-) s. m., pl. expropriatóri

expropriatór s. m. (sil. -pri-a-), pl. expropriatóri

EXPROPRIATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care expropriază. [Cf. fr. expropriateur].

EXPROPRIATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care expropriază. (< fr. expropriateur)

Intrare: expropriatoare
expropriatoare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular expropriatoare expropriatoarea
plural expropriatoare expropriatoarele
genitiv-dativ singular expropriatoare expropriatoarei
plural expropriatoare expropriatoarelor
vocativ singular
plural