3 definiții pentru expromisiune
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EXPROMISIUNE s.f. Substituție de debitori în dreptul roman, care se caracteriza prin faptul că nu exista o înțelegere prealabilă între debitori. [Pron. -si-u-. / < lat. expromissio, fr. expromission].
EXPROMISIUNE s. f. substituție de debitori în dreptul roman, care se caracteriza prin faptul că nu exista o înțelegere prealabilă între debitori. (< lat. expromissio, fr. expromission)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
expromisiune s. f., pl. expromisiuni
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: expromisiune
expromisiune substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
expromisiune, expromisiunisubstantiv feminin
- 1. Substituție de debitori în dreptul roman, care se caracteriza prin faptul că nu exista o înțelegere prealabilă între debitori. DN
etimologie:
- expromissio DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.