15 definiții pentru explorator esplorator

explorator, ~oare [At: ASACHI, E. D. 33 / V: (înv) esp~ / A: esplorator / Pl: ~i, ~oare / E: fr explorateur, lat explorator, -oris] 1 smf Persoană care face cercetări în interesul cuiva (în taină) Si: iscoadă. 2 sm (Îvr) Militar care cercetează un sector al frontului Si: cercetaș. 3 smf Persoană care explorează (1) o țară, o regiune etc. necunoscută ori puțin cunoscută în scopuri științifice, culturale etc. Si: cercetător, observator. 4 smf Deschizător de drumuri într-un domeniu oarecare de activitate Si: pionier. 5 smf Persoană care face prospecțiuni asupra unor terenuri pentru a descoperi zăcăminte sau roci utile. 6 sn (Tel; îs) ~ de imagine Dispozitiv care permite ca fiecăruia dintre punctele imaginii ce urmează a fi transmisă să-i corespundă câte un impuls de curent electric. 7 sn (Med) Instrument folosit pentru cercetarea diferitelor organe în scop diagnostic.

EXPLORATÓR, -OÁRE, exploratori, -oare, s. m. și f. Persoană care explorează. – Din fr. explorateur, lat. explorator.

EXPLORATÓR, -OÁRE, exploratori, -oare, s. m. și f. Persoană care explorează. – Din fr. explorateur, lat. explorator, -oris.

EXPLORATÓR, -OÁRE, exploratori, -oare, s. m. și f. Persoană care explorează o regiune necunoscută sau greu accesibilă. De orizont s-anină nori în salbe, Ca pînze de corăbii iluzorii, De parcă vin din sud exploratorii. CAZIMIR, L. U. 42.

exploratór s. m., pl. exploratóri

exploratór s. m., pl. exploratóri

EXPLORATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care explorează (o regiune). // s.n. (Med.) Instrument pentru explorarea diverselor organe în vederea diagnosticului. [Cf. fr. explorateur, lat. explorator].

EXPLORATÓR, -OÁRE I. s. m. f. cel care explorează. II. s. n. (med.) instrument pentru explorarea diverselor organe în vederea diagnosticului. (< fr. explorateur, lat. explorator)

EXPLORATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care explorează ținuturi necunoscute sau puțin cunoscute. /<fr. explorateur, lat. explorator, ~oris

explorator m. cel ce exploră, care face o călătorie de descoperire.

*exploratór, -oáre adj. și s. (lat. explorator). Care explorează; cercetător.

esplorator smf, sn vz explorator

exploratoáre s. f., g.-d. art. exploratoárei; pl. exploratoáre

exploratoáre s. f., g.-d. art. exploratoárei; pl. exploratoáre


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

câine-exploratór s. m. Câine folosit în diverse explorări ◊ „În Canada [...] câinii vor fi folosiți pentru explorarea unor zăcăminte de minerale utile. În prezent, o echipă de biologi face experiențe cu un grup de asemenea câini-exploratori. Sc. 13 XI 72 p. 4 //din câine + explorator//

Intrare: explorator
explorator substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular explorator exploratorul
plural exploratori exploratorii
genitiv-dativ singular explorator exploratorului
plural exploratori exploratorilor
vocativ singular
plural
esplorator
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.