explorație sf [At: FILIMON, O. II, 356, ap. PROT. – POP., N. D. / V: (îvr) esp~, esplorațiune, esplorățiune, (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr exploration, lat exploratio] 1-4 Explorare (1-4).

EXPLORAȚIE s.f. Explorare. [Gen. -iei, var. explorațiune s.f. / cf. fr. exploration, lat. exploratio].

EXPLORAȚIE s. f. explorare. (< fr. exploration, lat. exploratio)

esplorație sf vz explorație

esplorațiune sf vz explorație

esplorățiune sf vz explorație

explorațiune sf vz explorație

EXPLORAȚIUNE s.f. v. explorație.

*explorațiúne f. (lat. explorátio, -ónis). Acțiunea de a explora. – Și -áție, dar ob. -áre.

explorație (desp. -ți-e) s. f., art. explorația (desp. -ți-a), g.-d. art. explorației; pl. explorații, art. explorațiile (desp. -ți-i-)

explorație (rar) (-ți-e) s. f., art. explorația (-ți-a), g.-d. art. explorației; pl. explorații, art. explorațiile (-ți-i-)

explorație s. f. (sil. -ți-e), art. explorația (sil. -ți-a), g.-d. art. explorației; pl. explorații, art. explorațiile (sil. -ți-i-)