EXPLICATIV, -Ă, explicativi, -e, adj. Care servește la explicarea unui lucru. Vezi soarele? întrebai cu o pauză explicativă. ARGHEZI, P. T. 152. Plecînd de la aceleași fapte primare explicative, explicăm și caracterele cele mai intime ale creațiunii lui Coșbuc. GHEREA, ST. CR. III 365. ◊ Notă explicativă = explicație dată (de obicei) în josul unei pagini, la cuvintele și faptele mai greu de înțeles sau mai puțin cunoscute din cuprinsul acelei pagini. Dicționar explicativ = dicționar care explică sensurile și întrebuințarea cuvintelor.