explețiune (fr. expletion „vorbă superfluă”), figură prin care, folosindu-se un cuvânt expletiv, se umple, se rotunjește fraza, dar mai ales se exprimă cu mai multă forță sentimentul de care este afectat vorbitorul; v. dativul etic, adjectivul-posesiv etic, nominativul etic (A). • Fontanier (p. 303-305) citează, pe lângă dativul etic („on vous la prend”) și construcțiile incidente, ca en effet, après tout, enfin, oui, ici.