10 definiții pentru expletiv


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

expletiv, ~ă a [At: DEX / Pl: ~i, ~e / E: fr explétif, lat expletivus] (D. cuvinte) Care este de prisos din punctul de vedere al înțelegerii conținutului unui enunț.

EXPLETÍV, -Ă, expletivi, -e, adj. (Despre cuvinte) Care este de prisos din punctul de vedere al înțelegerii conținutului unui enunț. – Din fr. explétif, lat. expletivus.

EXPLETÍV, -Ă, expletivi, -e, adj. (Despre cuvinte) Care este de prisos din punctul de vedere al înțelegerii conținutului unui enunț. – Din fr. explétif, lat. expletivus.

EXPLETÍV, -Ă, expletivi, -e, adj. (Despre cuvinte). Care nu este necesar, în cadrul unei enunțări, pentru înțelegerea sensului, putînd lipsi din alcătuirea unei propoziții.

EXPLETÍV, -Ă adj. Care nu este necesar pentru înțelegerea sensului, putând lipsi din propoziție. [< fr. explétif, cf. lat. expletivus < explere – a umple].

EXPLETÍV, -Ă adj. (despre un cuvânt, o expresie) lipsit de sens, care nu este necesar. (< fr. explétif, lat. expletivus)

expletiv a. se zice de vorbele întrebuințate fără a fi necesare sensului.

*expletív, -ă adj. (lat. expletivus, d. expletus, part. d. ex-plere, a umplea de tot. V. com-plet, um-plu). Gram. Se zice despre cuvintele care servesc ca umplutură, ca ĭa mi te văd! îld. să te văd! Adv. În mod expletiv.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

expletív adj. m., pl. expletívi; f. expletívă, pl. expletíve

expletív adj. m., pl. expletívi; f. sg. expletívă, pl. expletíve


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

EXPLETÍV, -Ă adj. (< fr. expletif, cf. lat. expletivus < explere – a umple): în sintagma cuvânt expletiv (v.).

Intrare: expletiv
expletiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • expletiv
  • expletivul
  • expletivu‑
  • expleti
  • expletiva
plural
  • expletivi
  • expletivii
  • expletive
  • expletivele
genitiv-dativ singular
  • expletiv
  • expletivului
  • expletive
  • expletivei
plural
  • expletivi
  • expletivilor
  • expletive
  • expletivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)