10 definiții pentru expletiv

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXPLETÍV, -Ă, expletivi, -e, adj. (Despre cuvinte) Care este de prisos din punctul de vedere al înțelegerii conținutului unui enunț. – Din fr. explétif, lat. expletivus.

EXPLETÍV, -Ă, expletivi, -e, adj. (Despre cuvinte) Care este de prisos din punctul de vedere al înțelegerii conținutului unui enunț. – Din fr. explétif, lat. expletivus.

expletiv, ~ă a [At: DEX / Pl: ~i, ~e / E: fr explétif, lat expletivus] (D. cuvinte) Care este de prisos din punctul de vedere al înțelegerii conținutului unui enunț.

EXPLETÍV, -Ă, expletivi, -e, adj. (Despre cuvinte). Care nu este necesar, în cadrul unei enunțări, pentru înțelegerea sensului, putînd lipsi din alcătuirea unei propoziții.

EXPLETÍV, -Ă adj. Care nu este necesar pentru înțelegerea sensului, putând lipsi din propoziție. [< fr. explétif, cf. lat. expletivus < explere – a umple].

EXPLETÍV, -Ă adj. (despre un cuvânt, o expresie) lipsit de sens, care nu este necesar. (< fr. explétif, lat. expletivus)

expletiv a. se zice de vorbele întrebuințate fără a fi necesare sensului.

*expletív, -ă adj. (lat. expletivus, d. expletus, part. d. ex-plere, a umplea de tot. V. com-plet, um-plu). Gram. Se zice despre cuvintele care servesc ca umplutură, ca ĭa mi te văd! îld. să te văd! Adv. În mod expletiv.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

expletiv adj. m., pl. expletivi; f. expletivă, pl. expletive

expletív adj. m., pl. expletívi; f. sg. expletívă, pl. expletíve

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

EXPLETÍV, -Ă adj. (< fr. expletif, cf. lat. expletivus < explere – a umple): în sintagma cuvânt expletiv (v.).

Intrare: expletiv
expletiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • expletiv
  • expletivul
  • expletivu‑
  • expleti
  • expletiva
plural
  • expletivi
  • expletivii
  • expletive
  • expletivele
genitiv-dativ singular
  • expletiv
  • expletivului
  • expletive
  • expletivei
plural
  • expletivi
  • expletivilor
  • expletive
  • expletivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

expletiv, expletiadjectiv

  • 1. (Despre cuvinte) Care este de prisos din punctul de vedere al înțelegerii conținutului unui enunț. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.