O definiție pentru explețiune


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

explețiune (fr. expletion „vorbă superfluă”), figură prin care, folosindu-se un cuvânt expletiv, se umple, se rotunjește fraza, dar mai ales se exprimă cu mai multă forță sentimentul de care este afectat vorbitorul; v. dativul etic, adjectivul-posesiv etic, nominativul etic (A). • Fontanier (p. 303-305) citează, pe lângă dativul etic („on vous la prend”) și construcțiile incidente, ca en effet, après tout, enfin, oui, ici.

Intrare: explețiune
explețiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • explețiune
  • explețiunea
plural
  • explețiuni
  • explețiunile
genitiv-dativ singular
  • explețiuni
  • explețiunii
plural
  • explețiuni
  • explețiunilor
vocativ singular
plural