11 definiții pentru experimentator


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

experimentator, ~oare smf [At: COSTINESCU / Pl: ~i, ~oare / E: fr expérimentateur] 1 Persoană care face experiențe științifice. 2 Persoană căreia îi place să încerce cât mai multe experiențe (11) de viață.

EXPERIMENTATÓR, -OÁRE, experimentatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face experiențe științifice. – Din fr. expérimentateur.

EXPERIMENTATÓR, -OÁRE, experimentatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face experiențe științifice. – Din fr. expérimentateur.

EXPERIMENTATÓR, -OÁRE, experimentatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face experiențe științifice.

EXPERIMENTATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care face experiențe științifice. [Cf. fr. expérimentateur].

EXPERIMENTATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care face experiențe științifice. (< fr. expérimentateur)

EXPERIMENTATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care realizează experiențe științifice. /<fr. expérimentateur

experimentator m. cel ce face experiențe.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

experimentatór s. m., pl. experimentatóri

experimentatór s. m., pl. experimentatóri

experimentatoáre s. f., g.-d. art. experimentatoárei; pl. experimentatoáre

experimentatoáre s. f., g.-d. art. experimentatoárei; pl. experimentatoáre

Intrare: experimentator
experimentator substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • experimentator
  • experimentatorul
  • experimentatoru‑
plural
  • experimentatori
  • experimentatorii
genitiv-dativ singular
  • experimentator
  • experimentatorului
plural
  • experimentatori
  • experimentatorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)