expediționar, ~ă [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) ~iu, espediționariu / P: ~ți-o~ / Pl: ~i, ~e / E: fr expéditionnaire] 1 a Care efectuează o expediție (4) militară. 2 a Care se află într-o expediție (4). 3 a (Șîs corp ~, înv, corpos ~, armată ~ă, (înv) armie ~ă) Totalitatea trupelor care participă la o expediție (4) militară pe un teritoriu străin. 4 sm (Înv) Persoană care expediază colete, mărfuri, scrisori Si: expeditor. 5-6 sm Persoană care participă la o excursie în grup sau la o expediție.