expeditiv, ~ă [At: NEGULICI / V: (înv) esp~, (nob) sp~ / Pl: ~i, ~e / E: fr expeditif] 1 a (D. oameni) Care rezolvă cu ușurință lucrurile Si: iute, prompt, operativ. 2 a (D. oameni) Care tratează superficial lucrurile. 3 a (Pex; d. gesturi, vorbire) Grăbit. 4 a (D. fenomene, procese etc.) Care se produce cu repeziciune. 5-6 a, av (D. modul de a acționa al oamenilor sau mijloacele folosite de ei) Rapid.