expedient sn [At: GHICA, S. 263 / V: (înv) esp~ / P: ~di-ent / Pl: ~e / E: fr expédient] 1 Procedeu ingenios prin care se depășește o situație dificilă sau se atinge un scop Si: (ltî) expedienș (1). 2 (Pex; lpl) Mijloace improvizate și ilicite de subzistență Si: (ltî) expedienș (2). 3 (Jur; îs) Hotărâre de ~ Hotărâre care consfințește învoiala părților.