espectant, ~ă smf, a vz expectant

espectanță sf vz expectanță

expectant, ~ă [At: COSTINESCU / V: (înv) esp~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr expectant] 1-2 smf, a (D. oameni) (Persoană) care așteaptă un fapt (important). 3-4 smf, a (Persoană) care preferă să aștepte în loc să acționeze. 5-6 smf, a (Persoană) care rămâne în așteptarea unui moment prielnic (să acționeze). 7-8 smf, a (Îdt) (Persoană) care este în așteptarea unui post care urmează a fi vacant. 9-10 a Expectativ (3-4).

expectanță sf [At: LM / V: (înv) esp~ / Pl: ~țe / E: ns cf expectație, expectativă] 1-2 (Înv) Expectativă (1-2). 3 (Med) Așteptare în observarea evoluției unei boli.

EXPECTANT, -Ă, expectanți, -te, adj. În expectativă. (cf. fr. expectant)

EXPECTANȚĂ s. f. Expectație (2). (cf. engl. expectancy)

expectant adj. m., pl. expectanți; f. sg. expectantă, pl. expectante

expectanță s. f., pl. expectanțe