exotic, ~ă a [At: ASACHI, A. LIT. 14/18 / V: ecso~, (înv) eso~, (îvr) ezo~ / P: eg-zo~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr exotique, lat exoticus] 1 (D. țări) Care se află într-o regiune foarte îndepărtată și care impresionează prin aspectele neobișnuite, ciudate. 2 (D. plante, animale, obiceiuri) Care provine dintr-o regiune exotică (1). 3 Care aparține unui ținut exotic (1). 4 Care este propriu unui ținut exotic (1). 5 Care se înfățișează sau se manifestă în felul neobișnuit al unui ținut îndepărtat. 6 (Nob) Straniu.