5 definiții pentru exortativ
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EXORTATIV, -Ă, exortativi, -e, adj. (Livr.) Care înflăcărează, îndeamnă (prin cuvinte) o persoană sau o colectivitate. – Din fr. exhortatif.
EXORTATIV, -Ă, exortativi, -e, adj. (Livr.) Care înflăcărează, îndeamnă (prin cuvinte) o persoană sau o colectivitate. – Din fr. exhortatif.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
exortativ, ~ă a [At: LM / V: (înv) esso~ / Pl: ~i, ~e / E: fr exhortatif, lat exhortativus] (Liv) Care îndeamnă, înflăcărează (prin cuvinte) o persoană sau o colectivitate.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EXORTATIV, -Ă adj. care exortează. (< fr. exhortatif)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
essortativ, ~ă a vz exortativ
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
exortativ adj. m., pl. exortativi; f. sg. exortativă, pl. exortative
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: exortativ
exortativ adjectiv
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
essortativ
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
exortativ, exortativăadjectiv
- 1. Care înflăcărează, îndeamnă (prin cuvinte) o persoană sau o colectivitate. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:
- exhortatif DEX '09 DEX '98 MDN '00