5 definiții pentru exortativ essortativ


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

exortativ, ~ă a [At: LM / V: (înv) esso~ / Pl: ~i, ~e / E: fr exhortatif, lat exhortativus] (Liv) Care îndeamnă, înflăcărează (prin cuvinte) o persoană sau o colectivitate.

EXORTATÍV, -Ă, exortativi, -e, adj. (Livr.) Care înflăcărează, îndeamnă (prin cuvinte) o persoană sau o colectivitate. – Din fr. exhortatif.

EXORTATÍV, -Ă, exortativi, -e, adj. (Livr.) Care înflăcărează, îndeamnă (prin cuvinte) o persoană sau o colectivitate. – Din fr. exhortatif.

EXORTATÍV, -Ă adj. care exortează. (< fr. exhortatif)

essortativ, ~ă a vz exortativ


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

exortatív adj. m., pl. exortatívi; f. sg. exortatívă, pl. exortatíve

Intrare: exortativ
exortativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exortativ
  • exortativul
  • exortativu‑
  • exortati
  • exortativa
plural
  • exortativi
  • exortativii
  • exortative
  • exortativele
genitiv-dativ singular
  • exortativ
  • exortativului
  • exortative
  • exortativei
plural
  • exortativi
  • exortativilor
  • exortative
  • exortativelor
vocativ singular
plural
essortativ
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)