2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

exortat, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: exorta] (D. o persoană, o colectivitate) Îndemnat, înflăcărat.

exorta vt [At: ARISTIA, PLUT. / V: (rar) exho~, (îvr) eso~ / Pzi: ~tez / E: fr exhorter] (Liv) A îndemna, a înflăcăra o persoană sau o colectivitate (prin cuvinte).

EXORTÁ, exortez, vb. I. Tranz. (Livr.) A înflăcăra, a îndemna o persoană sau o colectivitate (prin cuvinte). – Din fr. exhorter, lat. exhortari.

EXORTÁ, exortez, vb. I. Tranz. (Livr.) A înflăcăra, a îndemna o persoană sau o colectivitate (prin cuvinte). – Din fr. exhorter, lat. exhortari.

EXHORTÁ vb. I. v. exorta.

EXORTÁ vb. I. tr. (Liv.) A înflăcăra, a îndemna o persoană sau o colectivitate (prin cuvinte, prin discursuri etc.). [Var. exhorta vb. I. / < fr. exhorter, cf. lat. exhortare].

EXORTÁ vb. tr. a înflăcăra, a îndemna o persoană sau o colectivitate (prin cuvinte, discursuri etc.). (< fr. exhorter, lat. exhortari)

*exortéz v. tr. (lat. ex-hortári). Rar. Îndemn.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

exortá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 exorteáză

exortá vb., ind. prez. 1 sg. exortéz, 3 sg. și pl. exorteáză

Intrare: exortat
exortat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exortat
  • exortatul
  • exortatu‑
  • exorta
  • exortata
plural
  • exortați
  • exortații
  • exortate
  • exortatele
genitiv-dativ singular
  • exortat
  • exortatului
  • exortate
  • exortatei
plural
  • exortați
  • exortaților
  • exortate
  • exortatelor
vocativ singular
plural
Intrare: exorta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • exorta
  • exortare
  • exortat
  • exortatu‑
  • exortând
  • exortându‑
singular plural
  • exortea
  • exortați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • exortez
(să)
  • exortez
  • exortam
  • exortai
  • exortasem
a II-a (tu)
  • exortezi
(să)
  • exortezi
  • exortai
  • exortași
  • exortaseși
a III-a (el, ea)
  • exortea
(să)
  • exorteze
  • exorta
  • exortă
  • exortase
plural I (noi)
  • exortăm
(să)
  • exortăm
  • exortam
  • exortarăm
  • exortaserăm
  • exortasem
a II-a (voi)
  • exortați
(să)
  • exortați
  • exortați
  • exortarăți
  • exortaserăți
  • exortaseți
a III-a (ei, ele)
  • exortea
(să)
  • exorteze
  • exortau
  • exorta
  • exortaseră
esorta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • exhorta
  • exhortare
  • exhortat
  • exhortatu‑
  • exhortând
  • exhortându‑
singular plural
  • exhortea
  • exhortați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • exhortez
(să)
  • exhortez
  • exhortam
  • exhortai
  • exhortasem
a II-a (tu)
  • exhortezi
(să)
  • exhortezi
  • exhortai
  • exhortași
  • exhortaseși
a III-a (el, ea)
  • exhortea
(să)
  • exhorteze
  • exhorta
  • exhortă
  • exhortase
plural I (noi)
  • exhortăm
(să)
  • exhortăm
  • exhortam
  • exhortarăm
  • exhortaserăm
  • exhortasem
a II-a (voi)
  • exhortați
(să)
  • exhortați
  • exhortați
  • exhortarăți
  • exhortaserăți
  • exhortaseți
a III-a (ei, ele)
  • exhortea
(să)
  • exhorteze
  • exhortau
  • exhorta
  • exhortaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)