EXORCÍSM s. n. Ceremonie rituală însoțită de rugăciuni, descântece etc. pentru alungarea demonilor din trupul unui posedat. – Din fr. exorcisme.

EXORCÍSM s. n. Practică magică (rugăciuni, descântece etc.) care are drept scop alungarea duhurilor rele, a diavolilor etc. – Din fr. exorcisme.

EXORCÍSM s.n. Ritual primitiv practicat de cei mistici, constând în rostirea de cuvinte magice pentru alungarea diavolului. [Cf. fr. exorcisme, lat. exorcismus, gr. exorkismos].

EXORCÍSM s. n. ritual primitiv practicat de cei mistici, constând în rostirea de cuvinte magice pentru alungarea diavolului. (< fr. exorcisme, lat. exorcismus)

EXORCÍSM ~e n. (în credințele mistice) Ritual magic care are scopul de a alunga diavolul, duhurile rele. /<fr. exorcisme, lat. exorcismus

exorcism n. rugăciuni și ceremonii pentru gonirea dracilor.

esorcism sn vz exorcism

exhorcism sn vz exorcism

exorcism sn [At: PROT. – POP., N. D. / V: (îvr) exho~, esor~ / Pl: ~e / E: fr exorcisme] 1 Practică magică (rugăciuni, descântece etc.) care are drept scop alungarea duhurilor rele, a diavolilor etc. 2-3 Text religios sau descântec pentru alungarea demonilor.

*exorcízm n., pl. e (vgr. exorkismós). Rar. Expulsarea dracilor pin rugăcĭunĭ și ceremoniĭ, după cum crede poporu.

exorcísm s. n.

exorcísm s. n.

exorcísm, exorcisme s. n. Ceremonie rituală, însoțită de rugăciuni, pentru alungarea demonilor din trupul unui posedat, dintr-o casă, dintr-un animal etc. sau pentru apărare împotriva spiritelor rele. ♦ Practică magică în descântece pentru a scăpa pe cineva de rele. – Din fr. exorcisme.

EXORCÍSM (< fr., lat.) s. n. Ceremonie rituală însoțită de rugăciuni pentru alungarea demonilor din trupul unui posedat, dintr-o casă etc.; se practică însă și ocazional pentru eliberarea oamenilor din posesia diavolului, utilizându-se în acest scop îndeosebi tămâia.