8 definiții pentru exorație
Explicative DEX
exorație sf [At: LM / V: (îvr) essorațiune, ~iune / Pl: ~ii / E: lat exoratio, -onis, fr exoration] 1 (Liv) Înduplecare prin rugăciune, pocăință etc. 2 (Ccr) Rugăminte făcută cu scopul de a îndupleca pe cineva.
EXORAȚIE s.f. (Liv.) Rugă, implorare făcută cu scopul de a îndupleca pe cineva. [< lat. exoratio, fr. exoration].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EXORAȚIE s. f. rugă, implorare cu scopul de a îndupleca pe cineva. (< lat. exoratio, fr. exoration)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
essorațiune sf vz exorație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
exorațiune sf vz exorație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
exorație (livr.) (desp. e-xo-, -ți-e/ex-o-) s. f., art. exorația (desp. -ți-a), g.-d. art. exorației; pl. exorații, art. exorațiile (desp. -ți-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!exorație (livr.) (e-xo-, -ți-e/ex-o-) s. f., art. exorația (-ți-a), g.-d. art. exorației; pl. exorații, art. exorațiile (-ți-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
exorație s. f. (sil. -ți-e; mf. ex-), art. exorația (sil. -ți-a), g.-d. art. exorației; pl. exorații, art. exorațiile (sil. -ți-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: e-xo-ra-ți-e, ex-o-ra-ți-e
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
exorație, exorațiisubstantiv feminin
- 1. Rugă, implorare făcută cu scopul de a îndupleca pe cineva. DN
- 2. Înduplecare prin rugăciune, pocăință etc. MDA2
etimologie:
- exoratio DN