8 definiții pentru exorație

Explicative DEX

exorație sf [At: LM / V: (îvr) essorațiune, ~iune / Pl: ~ii / E: lat exoratio, -onis, fr exoration] 1 (Liv) Înduplecare prin rugăciune, pocăință etc. 2 (Ccr) Rugăminte făcută cu scopul de a îndupleca pe cineva.

EXORAȚIE s.f. (Liv.) Rugă, implorare făcută cu scopul de a îndupleca pe cineva. [< lat. exoratio, fr. exoration].

EXORAȚIE s. f. rugă, implorare cu scopul de a îndupleca pe cineva. (< lat. exoratio, fr. exoration)

essorațiune sf vz exorație

exorațiune sf vz exorație

Ortografice DOOM

exorație (livr.) (desp. e-xo-, -ți-e/ex-o-) s. f., art. exorația (desp. -ți-a), g.-d. art. exorației; pl. exorații, art. exorațiile (desp. -ți-i-)

!exorație (livr.) (e-xo-, -ți-e/ex-o-) s. f., art. exorația (-ți-a), g.-d. art. exorației; pl. exorații, art. exorațiile (-ți-i-)

exorație s. f. (sil. -ți-e; mf. ex-), art. exorația (sil. -ți-a), g.-d. art. exorației; pl. exorații, art. exorațiile (sil. -ți-i-)

Intrare: exorație
exorație substantiv feminin
  • silabație: e-xo-ra-ți-e, ex-o-ra-ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exorație
  • exorația
plural
  • exorații
  • exorațiile
genitiv-dativ singular
  • exorații
  • exorației
plural
  • exorații
  • exorațiilor
vocativ singular
plural
essorațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • essorațiune
  • essorațiunea
plural
  • essorațiuni
  • essorațiunile
genitiv-dativ singular
  • essorațiuni
  • essorațiunii
plural
  • essorațiuni
  • essorațiunilor
vocativ singular
plural
exorațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exorațiune
  • exorațiunea
plural
  • exorațiuni
  • exorațiunile
genitiv-dativ singular
  • exorațiuni
  • exorațiunii
plural
  • exorațiuni
  • exorațiunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

exorație, exorațiisubstantiv feminin

livresc
  • 1. Rugă, implorare făcută cu scopul de a îndupleca pe cineva. DN
  • 2. Înduplecare prin rugăciune, pocăință etc. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.