7 definiții pentru exorație essorațiune exorațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

exorație sf [At: LM / V: (îvr) essorațiune, ~iune / Pl: ~ii / E: lat exoratio, -onis, fr exoration] 1 (Liv) Înduplecare prin rugăciune, pocăință etc. 2 (Ccr) Rugăminte făcută cu scopul de a îndupleca pe cineva.

EXORÁȚIE s.f. (Liv.) Rugă, implorare făcută cu scopul de a îndupleca pe cineva. [< lat. exoratio, fr. exoration].

EXORÁȚIE s. f. rugă, implorare cu scopul de a îndupleca pe cineva. (< lat. exoratio, fr. exoration)

essorațiune sf vz exorație

exorațiune sf vz exorație


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!exoráție (livr.) (e-xo-, -ți-e/ex-o-) s. f., art. exoráția (-ți-a), g.-d. art. exoráției; pl. exoráții, art. exoráțiile (-ți-i-)

exoráție s. f. (sil. -ți-e; mf. ex-), art. exoráția (sil. -ți-a), g.-d. art. exoráției; pl. exoráții, art. exoráțiile (sil. -ți-i-)

Intrare: exorație
exorație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e; mf. ex-
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exorație
  • exorația
plural
  • exorații
  • exorațiile
genitiv-dativ singular
  • exorații
  • exorației
plural
  • exorații
  • exorațiilor
vocativ singular
plural
essorațiune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
exorațiune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.