8 definiții pentru exomorfism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

exomorfism sns [At: LTR2 / E: fr exomorphisme] Totalitatea transformărilor pe care le suferă rocile din vecinătatea unui punct eruptiv sub influența temperaturii și a soluțiilor fierbinți.

EXOMORFÍSM s. n. Totalitatea transformărilor pe care le suferă rocile din vecinătatea unui punct eruptiv sub influența temperaturii și soluțiilor fierbinți. – Din fr. exomorphisme.

EXOMORFÍSM s. n. Totalitatea transformărilor pe care le suferă rocile din vecinătatea unui punct eruptiv sub influența temperaturii și soluțiilor fierbinți. – Din fr. exomorphisme.

EXOMORFÍSM s.n. Ansamblu de transformări metamorfice, determinate de o masă eruptivă în rocile înconjurătoare. [< fr. exomorphisme, cf. gr. exo – în afară, morphe – formă].

EXOMORFÍSM s. n. ansamblu de transformări metamorfice, determinate de o masă eruptivă în rocile înconjurătoare. (< fr. exomorphisme)

EXOMORFÍSM n. Totalitate a modificărilor pe care le suferă rocile din vecinătatea unei mase eruptive sub influența temperaturii înalte. /<fr. exomorphisme


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

EXOMORFÍSM (< fr. {i}; {s} exo- + gr. morphe „formă”) s. n. Ansamblul transformărilor metamorfice produse de o masă magmatică în drumul ei ascensional în rocile metamorfice străbătute și la suprafața scoarței terestre. Rocile caracteristice, rezultate sub influența temperaturii ridicate și a difuziunii soluțiilor fierbinți degajate din magmă, sunt marmurele, skarnele, corneenele filite etc.

Intrare: exomorfism
exomorfism substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exomorfism
  • exomorfismul
  • exomorfismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • exomorfism
  • exomorfismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)