9 definiții pentru exogen


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

exogen, ~ă a [At: ENC. ROM / Pl: ~i, ~e / E: fr exogène] 1 (D. fenomene, procese etc.) Care provine sau care acționează din afară. 2 (D. fenomene, procese etc.) Care își are originea sau care se produce în elementele periferice. 3 (D. căsătorie) Care are în vedere o persoană de altă condiție socială. 4 (Med) Care se formează, se dezvoltă la exterior. 5 (Med) Care se datorează unor cauze din afara organismului. 6 (Glg; d. fenomene, procese etc.) Care rezultă, care se datorează unor cauze din afara pământului și în special energiei solare captate de planetă.

EXOGÉN, -Ă, exogeni, -e, adj. 1. (Med.) Care se formează, se dezvoltă la exterior; care se datorează unor cauze din afara organismului. 2. (Despre procese geologice) Care rezultă, care se datorează unor cauze din afara Pământului și în special energiei solare captate de planetă. – Din fr. exogène.

EXOGÉN, -Ă, exogeni, -e, adj. 1. (Med.) Care se formează, se dezvoltă la exterior; care se datorește unor cauze din afara organismului. 2. (Despre procese geologice) Care rezultă, care se datorește unor cauze din afara pământului și în special energiei solare captate de planetă. – Din fr. exogène.

EXOGÉN, -Ă adj. Format, dezvoltat la exterior. ♦ (Despre factori geologici) Care acționează la suprafața scoarței terestre și a căror sursă de energie este extraterestră. [< fr. exogène, cf. gr. exo – în afară, gennan – a produce].

EXOGÉN, -Ă adj. 1. (med.) format, dezvoltat la exterior; care se datorează unor cauze din afara organismului. 2. (despre factori geologici) care acționează la suprafața scoarței terestre și a căror sursă de energie este extraterestră. (< fr. exogène)

EXOGÉN ~ă (~i, ~e) 1) Care se formează și se dezvoltă la exterior. 2) Care este provocat de cauze din exterior. Infecție ~ă. [Sil. e-xo-gen] /<fr. exogene


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

exogén adj. m., pl. exogéni; f. exogénă, pl. exogéne

exogén adj. m., pl. exogéni; f. sg. exogénă, pl. exogéne


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

exogen, (engl.= exogenic), de origine externă; despre un proces geologic determinat de manifestarea factorilor geologici externi: energia solară, dinamica atmosferei, activitatea biotică la supr. scoarței terestre. Procesele e. în totalitatea lor sunt responsabile pentru formarea sedimentelor și rocilor sedimentare. V. și endogen.

Intrare: exogen
exogen adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exogen
  • exogenul
  • exogenu‑
  • exoge
  • exogena
plural
  • exogeni
  • exogenii
  • exogene
  • exogenele
genitiv-dativ singular
  • exogen
  • exogenului
  • exogene
  • exogenei
plural
  • exogeni
  • exogenilor
  • exogene
  • exogenelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)