6 definiții pentru exoemisie exoemisiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

exoemisie sf [At: LTR2 / V: ~iune / P: ~so-e~ / Pl: ~ii / E: fr exoémission] Emisie de electroni de către suprafețele corpurilor supuse în prealabil unei acțiuni (prelucrare mecanică, iradiere etc.). corectată

EXOEMÍSIE, exoemisii, s. f. Emisie de electroni de către suprafețele corpurilor supuse în prealabil unei acțiuni (prelucrare mecanică, iradiere etc.). [Pr.: -so-e-] – Din fr. exoémission.

EXOEMÍSIE, exoemisii, s. f. Emisie de electroni de către suprafețele corpurilor supuse în prealabil unei acțiuni (prelucrare mecanică, iradiere etc.). [Pr.: -so-e-] – Din fr. exoémission.

exoemisiune sf vz exoemisie

EXOEMISIÚNE s. f. emisiune de electroni de către o suprafață (ne)metalică supusă în prealabil unei acțiuni fizice. (< fr. exoémission)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

exoemísie (-si-e) s. f., art. exoemísia (-si-a), g.-d. art. exoemísiei; pl. exoemísii, art. exoemísiile (-si-i-)

exoemísie s. f. (sil. -si-e), art. exoemísia (sil. -si-a), g.-d. art. exoemísiei; pl. exoemísii, art. exoemísiile (sil. -si-i-)

Intrare: exoemisie
exoemisie substantiv feminin
  • silabație: -si-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exoemisie
  • exoemisia
plural
  • exoemisii
  • exoemisiile
genitiv-dativ singular
  • exoemisii
  • exoemisiei
plural
  • exoemisii
  • exoemisiilor
vocativ singular
plural
exoemisiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exoemisiune
  • exoemisiunea
plural
genitiv-dativ singular
  • exoemisiuni
  • exoemisiunii
plural
vocativ singular
plural