7 definiții pentru exoemisie exoemisiune

exoemisie sf [At: LTR2 / V: ~iune / P: ~so-e~ / Pl: ~ii / E: fr exoémission] Emisie de electroni de către suprafețele corpurilor supuse în prealabil unei acțiuni (prelucrare mecanică, iradiere etc.). corectată

EXOEMÍSIE, exoemisii, s. f. Emisie de electroni de către suprafețele corpurilor supuse în prealabil unei acțiuni (prelucrare mecanică, iradiere etc.). [Pr.: -so-e-] – Din fr. exoémission.

EXOEMÍSIE, exoemisii, s. f. Emisie de electroni de către suprafețele corpurilor supuse în prealabil unei acțiuni (prelucrare mecanică, iradiere etc.). [Pr.: -so-e-] – Din fr. exoémission.

exoemísie (-si-e) s. f., art. exoemísia (-si-a), g.-d. art. exoemísiei; pl. exoemísii, art. exoemísiile (-si-i-)

exoemísie s. f. (sil. -si-e), art. exoemísia (sil. -si-a), g.-d. art. exoemísiei; pl. exoemísii, art. exoemísiile (sil. -si-i-)

exoemisiune sf vz exoemisie

EXOEMISIÚNE s. f. emisiune de electroni de către o suprafață (ne)metalică supusă în prealabil unei acțiuni fizice. (< fr. exoémission)

Intrare: exoemisie
exoemisie substantiv feminin
  • silabație: -si-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular exoemisie exoemisia
plural exoemisii exoemisiile
genitiv-dativ singular exoemisii exoemisiei
plural exoemisii exoemisiilor
vocativ singular
plural
exoemisiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular exoemisiune exoemisiunea
plural
genitiv-dativ singular exoemisiuni exoemisiunii
plural
vocativ singular
plural