7 definiții pentru exocrin

EXOCRÍN, -Ă, exocrini, -e, adj. Care are secreție externă. ◊ Glandă exocrină = glandă al cărei conținut se elimină printr-un canal excretor. – Din fr. exocrine.

EXOCRÍN, -Ă, exocrini, -e, adj. Care are secreție externă. ◊ Glandă exocrină = glandă al cărei conținut se elimină printr-un canal excretor. – Din fr. exocrine.

exocrín (-xo-crin) adj. m., pl. exocríni; f. exocrínă, pl. exocríne

exocrín adj. m. (sil. -crin), pl. exocríni; f. sg. exocrínă, pl. exocríne

EXOCRÍN, -Ă adj. (Despre glande) Cu secreție externă. [< fr. exocrine, cf. gr. exo – în afară, krinein – a secreta].

EXOCRÍN, -Ă adj. (despre glande) cu secreție externă. (< fr. exocrine)

EXOCRÍN ~ă (~i, ~e) (despre glande) Care are secreție în exteriorul organismului; cu secreție externă. /<fr. exocrine

Intrare: exocrin
exocrin adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular exocrin exocrinul exocri exocrina
plural exocrini exocrinii exocrine exocrinele
genitiv-dativ singular exocrin exocrinului exocrine exocrinei
plural exocrini exocrinilor exocrine exocrinelor
vocativ singular
plural