9 definiții pentru exitus
Explicative DEX
EXITUS s. n. (Livr.) Moarte, sfârșit. – Cuv. lat.
EXITUS s. n. (Livr.) Moarte, sfârșit. – Cuv. lat.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
exitus sn [At: L. ROM. 1964, nr. 3, 82 / Pl: ~uri / E: lat exitus] (Liv) 1 Moarte. 2 Sfârșit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EXITUS s.n. (Liv.) Moarte, sfîrșit. [< lat. exitus].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EXITUS s. n. moarte, sfârșit. (< lat. exitus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
exitus (deces) (lat.) s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
exitus (lat.) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
exitus s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
EXITUS s. v. decedare, deces, dispariție, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfârșit, stingere, sucombare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
exitus s. v. DECEDARE. DECES. DISPARIȚIE. MOARTE. PIEIRE. PRĂPĂDIRE. RĂPOSARE. SFÎRȘIT. STINGERE. SUCOMBARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: exitus
| substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
exitussubstantiv neutru
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.