8 definiții pentru exitus


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

exitus sn [At: L. ROM. 1964, nr. 3, 82 / Pl: ~uri / E: lat exitus] (Liv) 1 Moarte. 2 Sfârșit.

ÉXITUS s. n. (Livr.) Moarte, sfârșit. – Cuv. lat.

ÉXITUS s. n. (Livr.) Moarte, sfârșit. – Cuv. lat.

ÉXITUS s.n. (Liv.) Moarte, sfârșit. [< lat. exitus].

ÉXITUS s. n. moarte, sfârșit. (< lat. exitus)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÉXITUS s. v. decedare, deces, dispariție, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfârșit, stingere, sucombare.

exitus s. v. DECEDARE. DECES. DISPARIȚIE. MOARTE. PIEIRE. PRĂPĂDIRE. RĂPOSARE. SFÎRȘIT. STINGERE. SUCOMBARE.

Intrare: exitus
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exitus
  • exitusul
  • exitusu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • exitus
  • exitusului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)