2 intrări
7 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
eximare sf [At: DN2 / Pl: ~mări / E: exima] (Jur) Eliberare de o obligație.
EXIMARE s.f. (Jur.) Acțiunea de a exima. [< exima].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
exima vt [At: DN2 / Pzi: ~mez / E: fr eximer, lat eximare] (Jur; c. i. o persoană) A elibera de o obligație.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EXIMA vb. I. tr. (Jur.) A elibera de o obligație. [Cf. fr. eximer, lat. eximere].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EXIMA vb. tr. (jur.) a elibera de o obligație. (< fr. eximer, lat. eximere)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
eximare s. f., pl. eximări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
exima vb., ind. prez. 3 sg. eximează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: eximare
eximare substantiv feminin
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Intrare: exima
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
eximare, eximărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a exima. DN
etimologie:
- exima DN
exima, eximezverb
- 1. A elibera de o obligație. DN
etimologie:
- eximer DN