2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

exigere sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ri / E: exige] (Înv) Pretenție (exagerată).

exige vt [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) esi~, ~a / Pzi: exig / E: fr exiger, lat exigere] (Liv) 1 A cere imperios Si: a exigea (1). 2 A pretinde (în virtutea unui drept) Si: a exigea (2). 3 (C.i. o persoană) A constrânge. 4 (Nob) A plăti. 5 A necesita. corectată

EXÍGE, exíg, vb. III. Tranz. (Livr.) A cere imperios, a necesita. – Din lat. exigere, fr. exiger.

EXÍGE, exíg, vb. III. Tranz. (Livr.) A cere imperios, a necesita. – Din lat. exigere, fr. exiger.

EXÍGE vb. III. tr. A cere imperios, insistent. [Pron. eg-zi-, p.i. exig, ger. exigând. / < lat. exsigere, fr. exiger].

EXÍGE vb. tr. a cere imperios, insistent. (< lat. exsigere, fr. exsiger)

exige v. 1. a cere în virtutea unui drept, a reclama cu forța: legea exige ca copii să meargă la școală; 2. a impune, a obliga: onoarea exige.

*exíg, -ís, a -íge v. tr. (lat. éx-igo, ex-igere, d. ex, afară, și ágere, a împinge, a face. V. actor, cheag, cuget, prodig, redactor, transig). Cer în virtutea unuĭ drept saŭ pretind cu forța. Fig. Comand: onoarea exige. Cer, reclam: starea luĭ exige multe îngrijirĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

exíge (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exíg (nefolosit la timpuri trecute, ger., part., supin., forme compuse cu part.)

exíge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exíg (nu se folosește la timpurile trecute)

Intrare: exigere
exigere infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exigere
  • exigerea
plural
  • exigeri
  • exigerile
genitiv-dativ singular
  • exigeri
  • exigerii
plural
  • exigeri
  • exigerilor
vocativ singular
plural
Intrare: exige
verb (VT664)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • exige
  • exigere
  • exigând
  • exigându‑
singular plural
  • exige
  • exigeți
  • exigeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • exig
(să)
  • exig
  • exigeam
a II-a (tu)
  • exigi
(să)
  • exigi
  • exigeai
a III-a (el, ea)
  • exige
(să)
  • exi
  • exigea
plural I (noi)
  • exigem
(să)
  • exigem
  • exigeam
a II-a (voi)
  • exigeți
(să)
  • exigeți
  • exigeați
a III-a (ei, ele)
  • exig
(să)
  • exi
  • exigeau
esige
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
exigea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)