exequatur sm [At: ANTONESCU, D. / V: ~tor sn / P: ex-sec-va~ / Pl: ~i / E: fr exequatur, lat exsequatur (cj lui exsequi)] (Jur) 1 (Înv) Formulă executorie. 2 Autorizație dată de un șef de stat unui consul străin de a-și exercita funcțiile în țara în care este trimis. 3 Încuviințare dată pentru executarea unei hotărâri judecătorești sau arbitrale străine, prin investirea acesteia cu formulă executorie de către tribunalul locului executării.