3 definiții pentru exempțiune

exempțiúne s. f., g.-d. art. exempțiúnii

EXEMPȚIÚNE s.f. (Jur.) Privilegiu care dispensează de o obligație, de o datorie etc. [Var. exempție s.f. / < lat. exemptio, fr. exemption].

EXEMPȚIÚNE s. f. (jur.) privilegiu care dispensează de o obligație, de o datorie etc. (< fr. exemption, lat. exemptio)

Intrare: exempțiune
exempțiune substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular exempțiune exempțiunea
plural
genitiv-dativ singular exempțiuni exempțiunii
plural
vocativ singular
plural