9 definiții pentru exegetic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

exegetic, ~ă a [At: COSTINESCU / V: (înv) ese~ / Pl: ~ici, ~ice / E: gr εξηγτικός] 1 Referitor la exegeză (1). 2 Specific exegezei (1). 3 Care aparține exegezei (1). 4 Care provine din exegeză (1). 5 Care se bazează pe principiile exegezei (1).

EXEGÉTIC, -Ă, exegetici, -ce, adj. Care explică, interpretează; care ține de exegeză, privitor la exegeză, care se bazează pe exegeză. – Din fr. exégétique.

EXEGÉTIC, -Ă, exegetici, -ce, adj. Care explică, interpretează; care ține de exegeză, privitor la exegeză, care se bazează pe exegeză. – Din fr. exégétique.

EXEGÉTIC, -Ă, exegetici, -e, adj. De exegeză, care se bazează pe exegeză. Studiu exegetic al unui text.

EXEGÉTIC, -Ă adj. (Liv.) Care explică, interpretează bazat pe exegeză. [Cf. fr. exégétique].

EXEGÉTIC, -Ă adj. care explică, interpretează; bazat pe exegeză. ♦ școală ~ă = curent în dreptul burghez care consideră că textele de lege trebuie interpretate scrict literal și logic-formalist. (< fr. exégétique)

exegetic a. care explică sau interpretează: comentar exegetic.

*exegétic, -ă adj. (vgr. exegetikós). De exegeză: critica exegetică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

exegétic adj. m., pl. exegétici; f. exegétică, pl. exegétice

exegétic adj. m., pl. exegétici; f. sg. exegétică, pl. exegétice

Intrare: exegetic
exegetic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exegetic
  • exegeticul
  • exegeticu‑
  • exegetică
  • exegetica
plural
  • exegetici
  • exegeticii
  • exegetice
  • exegeticele
genitiv-dativ singular
  • exegetic
  • exegeticului
  • exegetice
  • exegeticei
plural
  • exegetici
  • exegeticilor
  • exegetice
  • exegeticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)