10 definiții pentru exeget


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXEGÉT, exegeți, s. m. Persoană care practică exegeza; specialist în exegeză. – Din fr. exégète.

EXEGÉT, exegeți, s. m. Persoană care practică exegeza; specialist în exegeză. – Din fr. exégète.

exeget sm [At: ANTONESCU, D. / V: (înv) ese~ / Pl: ~geți / E: fr exégète] 1-2 Persoană care se ocupă cu exegeza (1-2). 3-4 Specialist în exegeză (1-2).

EXEGÉT, exegeți, s. m. Cel care se ocupă cu exegeza.

EXEGÉT s.m. (Liv.) Învățat specialist în exegeză. [< fr. exégète].

EXEGÉT s. m. specialist în exegeză. (< fr. exegète)

EXEGÉT ~ți m. Persoană care practică exegeza. /<fr. exégete

exeget m. învățat care se consacră interpretării cărților sfinte.

*exegét m. (vgr. exegétes). Cel care face exegeza: Renan a fost un eminent exeget.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

exegét s. m., pl. exegéți

exegét s. m., pl. exegéți

Intrare: exeget
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exeget
  • exegetul
  • exegetu‑
plural
  • exegeți
  • exegeții
genitiv-dativ singular
  • exeget
  • exegetului
plural
  • exegeți
  • exegeților
vocativ singular
  • exegetule
  • exegete
plural
  • exegeților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

exeget

  • 1. Persoană care practică exegeza; specialist în exegeză.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: