EXECUTOR, -OARE adj., s.m. și f. (Persoană) care execută ceva. ◊ Executor testamentar = persoană însărcinată cu aducerea la îndeplinire a unui testament după moartea testatorului; executor judecătoresc = funcționar care îndeplinește acte de procedură și execută hotărîri judecătorești. [Pron. eg-ze-. / cf. fr. exécuteur, lat. exsecutor].