Definiția cu ID-ul 1094477:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

executor, ~oare[1] [At: (a. 1774) URICARIUL I, 176 / V: (îrg) eze~, (înv) ese~, (reg) eczecutăr, (reg) egzăcutăr, (reg) egzăcutor, (reg) ezăcutăr, (reg) izăcutăr, (reg) izicutăr, (reg) izâcutor / A și: (reg) ~cu~ / P: eg-ze~ / E: fr exécuteur, it esecutore, lat exsecutor, -oris] 1-2 smf, a Executant (3-4). 3 smf (Șîs ~ testamentar) Persoană însărcinată să ducă la îndeplinirea dispozițiilor din testamentul cuiva Si: (îvr) executar. 4 sm (Jur; șîs ~ judecătoresc) Funcționar care îndeplinește acte de procedură și execută (13) hotărâri judecătorești Si: (reg) jăcuț, (înv) portărel. 5 sm Persoană care are sarcina de a pune în aplicare o lege, o dispoziție, un ordin etc. 6 sm (Rar) Persoană însărcinată cu execuția (20) Si: călău, gâde.

  1. Variantele cuvântului, accentuate potrivit cu pronunția regională a acestora. În trimiterile respective însă (cu excepția var. ezăcutăr) accentele stau pe ultima silabă ca și în cuv. principal de față — LauraGellner