EXECUTARE, executări, s. f. Acțiunea de a executa și rezultatul ei. 1. Înfăptuire, îndeplinire. Conducerea colectivă cere organizarea unui control permanent al executării hotărîrilor. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 9, 11. Oprim executarea intențiilor rele. ALEXANDRESCU, P. 151. 2. Aducerea la îndeplinire a unei sentințe de condamnare la moarte. Executarea criminalului.